ARTA subpământeană

ARTA subpământeană
Este limpede că nu vi se leagă nicicum vorbele astea, așa-i ? Ar trebui totuși să priviți în jur… doar asta se mai încurajează sistematic. Acesta este prezentul și, din păcate, viitorul. Acesta este “progresul” progresiștilor.
În ultimii ani, zeci de ani, arta s-a coborât tot mai adânc în măruntaiele pământului. Scoasă de pe vechile simeze (devenite „bănci” sau “second hand-uri”). Desigur, s-a și democratizat din cale-afară. Te-miri-cine își fâlfâie vreun master borșit de la noile “ștefangheorghiu” și gata-i … știe tot, măsoară tot, decide tot. La fel e și cu accesul pe simeze, dar aici e de vină și publicul proprietar de instruire estetică (dobândită în “România educată”).
Așadar, indemnul ar fi să coborâm, cu toții, cât ma jos, cât ma insalubru, cât mai infect … “prizând”, printre altele, senzaționalul locului împuțit, fâlfâitul liliecilor și bucurându-ne de contemplarea viermilor pământului. Acum i se spune, generic, “underground” … ceea ce, desigur, sună foarte cool spre mișto. Îi mai poți spune și “alternativ” când ramâi mut neștiind unde să vâri manifestarea cu pricina. Se întâmplă la teatru, film, muzică, arte vizuale … practic tot. Frumosul e desuet și sigur nu va obține vreo finanțare de la stâpâni. Lumina tiparului scaldă producții ale căror singure atribute sunt blestemul, înjurătura și “minoritatea”. Niște tineri talentați vor juca teatru doar printre “salate cezar” și vodca beluga, în timp ce chelnerițe cu licență vor fi pipăite de viitori parlamentari sau consilieri pentru fonduri europene. Expozițiile, cum spuneam, s-au mutat jos, “în cimitir” unde (de nevoie) aprindem niște leduri și ne dăm, an de an, ochii peste cap … delirând pe ritmuri de “vamaveche”. Progres ! Nu?
Bine, dar de ce ???
Acolo ne-am dus noi, de bună voie. Am făcut-o când am înălțat la rang de artă orice ‘năclăială groasă de vopsea, orice rânduire oligofrenă de culori, orice schimonseală fără nici un pic de sens sau cearceafuri de printuri colorate “de import”. Dacă tot frumosul lumii acesteia nu ar fi refuzat să coboare acolo, ar fi fost împins de “nasul” care li s-a dat unor persoane fără instruire să decidă ce “merită” și cine nu. Nu-i problemă, democrația asta s-a născut pe feisbuc. Acolo cu toții dăm like-uri și, mai ales, dăm cu degetul mai departe. Sunt multe de văzut într-o zi. Cine dracu’ ar mai avea nevoie să discearnă, să aleagă pe bune … când are totul la dispoziție online, printr-un singur clik și gratis. Grămezi inepte de troli care votează la comandă, așa cum participă la vot și la mitinguri (suedeze) decid ce mai e “politic corect” și ce e “câh”. Jurii anonime, la propriu și la figurat, sau celebrii critici plătiți sunt singurii care mai știu ce e bine și ce e cool. Voi priviți pe ecran și vă săturați de artă, molfăind un șnițel adus de curier, în timp ce mulți ați cântat prin bucătarii și balcoane închise. Așa-i că ați crezut că “o să fie bine”, nu ? Mult și prost, neales, fără selecție. Unde credeți că se putea ajunge ? Da, doar sub pământ !!
Nu trebuia să faceți toate astea. V-ati scris pe profile că “art is work” așa cum v-ați scris și „je suis charlie” … de parcă v-ar fi păsat de ce e cu adevărat arta și de unde vine ea. Nu v-a păsat nici măcar de voi, de Timpul vostru, de clipa pe care ați fi putut să o purtați cu voi, într-o lucrare de artă… darămite de cine o “work”. De aia “arta” și măsurarea ei a ajuns la mâna te-miri-cui și, neapărat … subpământeană .
Băi ! Arta se poate numai împreună, împărtășită și la lumină … dacă nu chiar DIN LUMINĂ …
horia