… mai întâi ne-am rugat, apoi mi-a arătat cum se ține furca. Era cu lemnul lustruit de truda mâinilor lui. Am și acum imaginea cu el, aplecat peste mine ca un învățător, arătându-mi cum să întorc fânul. Îmi dezvelea, astfel, pământul ți istoria ce sufera într-insul, si cantecele …și dansul jucat odată cu opincile țăranilor pe care acesta i-a plămădit… și doina carelor care plecau pe front… și bocetul Mamei cu mâinile și lacrimile înfipte în țărână.
Apoi, Bunicul Gheorghe a botezat, a cununat și a miruit. Am cules împreună ciuperci și zmeură. Am mers cu bicicleta. Am stat amandoi pe câte un scaunel mic, de lemn, să culegem ruzincini. El de o parte a tufei, iar eu de cealalta parte a lumii … zburând vitejește prin povestile lui cu Țara, cu Țărani si Țărână.
… apoi otava… Mai tarziu mi-a aratat cum se folosește coasa. Cum, dintr-o mișcare rotundă, bizantină, iarba se așeaza în genunchi. Și, de acolo, de sub cerul naosului, dintre Naștere și Înviere, m-a închinat și mi-a dat drumu’ în viață.
Bunul meu Gheorghe … al pământului.

. h o r i a

Brasov – 23 aprilie 2015