De mai mult timp, bucuros … “mă bag în poza”…
Da, poate părea și așa. Eu, în schimb, când mă străduiam să fac o expoziție (de cele mai multe ori aici, pe platforma asta atomic-socială sau chiar “pe viu” – când mi s-a îngăduit), îmi alegeam anumite zile din an pentru asta.
Una era de ziua “Bunei Vestiri”. O faceam cu gândul că cei care sărbătoresc Vestea Întrupării Bunului Dumnezeu sau își sărbătoresc chiar ziua lor de naștere atunci, se vor putea bucura de lumina darului ce-i înconjoară. Cei care m-ați aflat mai demult, stiți și că tot sunt cu gândul și rugăciunea la Bunul nostru Rege Mihai. Și, astfel, îmi imaginez cât de bucuros trebuie să fi fost, în anii crunți ai exilului, de venirea pe lume a primei sale fiice, Margareta. Eu cred că atunci când a luat-o prima oara în brațe, a ținut-o cu bucuria unui părinte … dar știu sigur că primul sarut pe care i l-a așezat pe frunte, a fost în numele Țării. Eu asta sărbătoresc, în plus, de Buna Vestire … Bucuria Regelui meu.
O altă zi pe care o căutam era ziua de 10 Mai. Bine, previzibil … ați zice. Dar de 10 Mai eu îmi așez lucrarile în aura bucuriei unui Neam cu fruntea sus, Demn și, mai ales, Independent.
Apoi vine 25 otombrie. Se mai cade și acum să “sărbătorim” ? Eu, cu picturile mele închinate Regelui, o fac. Pentru că în acea zi, Regina Mama Elena a dăruit Țării un Rege ce va domni veșnic prin Pilda cea buna pe care ne-a lasat-o. În ziua acea e si sarbatoarea oștii “de Hristos iubitoare”. Și mă bucur pentru că știu de ce Armata Română și-a ales tocmai această zi.
Am mai pus câte o lucrare sau o serie și de 8 noiembrie, de Sf.Arh. Mihail si Gavril. Tot pentru a mai putea spune “iară și iară” ca REGELE DOMNEȘTE !
Sunt multi, cred, care râd de mine. Unii confrați ridică din sprâncene sau, măcar, zămbesc … sau nimic. Mă bucur și pentru râsul lor. Voi, cei care ați ajuns să citiți până aici, știți deja toate astea și îmi veți mai îngădui câteva cuvinte.
Întăi aprilie, e una din acele zile. Indiferent de cum „pică” Paștele, eu leg această zi de Regele Mihai și de vizita Lui în Țară, de Paști. în 1992 … aducând cu el pe Principele Nicolae, nepotul său … și moștenirea noastră. De atunci încoace, nimic nu a reușit să mai stea între Nădejdea românilor și gestul Majestății Sale. Puterea de simbol a acelei apariții, de Paști, cu Nicolae, stă mărturie pentru Bucuria acestei zile, pentru speranța și ținta noastră. Noi, altfel decât împreună cu Regele, noi nu l-am văzut pe Principele Nicolae. Și așa o să rămână … Cum altfel ?
Despre lucrarea “expusă” azi, despre portretul Bunului Rege Mihai I, mai adaug doar câteva cuvinte, cu îngăduința voastră.
E bătrăn. E, poate, mai bătrăn decăt era atunci cănd a plecat la Domnul. Este așa pentru că eu am vrut să vă spun că El trăiește și, mai ales, DOMNEȘTE ! E (mai) bătrăn pentru că și Țara pe care o reprezintă, e așa … Ne privește, așa cum o face, pentru că ne așteptă să ne ridicăm și noi privirea din pământ ca să ne bucurăm și să avem Nădejde !
horia
1 aprilie 2019
#haisafacem