Am venit pe lume în Brașov, în anul în care alții se străduiau să ajungă pe Lună… În acest timp, urmărit de această desincronizare, m-am așezat cu evlavie în spatele câte unui dascăl. Aveam șapte ani, cred, când am fost pentru prima oară în atelierul unui pictor din Galați; cred că Simion Mărculescu, dar să-mi fie iertat, am uitat. Acolo, sau poate în timpul unei liturghii în biserica Bunicului meu… … a ajuns la mine o rouă de talent.
În timpul școlii am urmat cursurile de pictură cu Alexandru Iacubovici. In fața lui mă “înclin” de câte ori îmi pun culorile pe paletă. Restul, despre el, îl știe o lume întreagă.
O vară am petrecut-o sub munte, la Mănăstirea Sâmbăta unde am învățat tehnica picturii pe sticlă. Niciodată, însă, nu m-am putut ruga suficient pentru a mă învrednici Dumnezeu să mă țin numai de asta. În fine, după ce m-am pregătit doi ani pentru arhitectură… am absolvit în 1997 Facultatea de Design, la Arte. Asta e … desincronizare.
În fiecare dimineață, îi mulțumesc bunului Dumnezeu, pentru darurile Lui. Până acum, am facut, aproape, numai ce mi-a plăcut. Am reluat pictura acum mai mulți ani … și nici nu vreau să-mi aduc aminte momentul. Le sunt recunoscător, însa, unor Prieteni care m-au împins, în sus, “pe scări”. Am avut câteva expoziții. În timpul facultății eram luați mai în serios și puteam expune (colectiv) în galerii de artă. Noi am rămas să lucrăm chiar dacă spațiile acestea se transformau, pe rând, în magazine “second hand” sau bănci. Am primit cu bucurie și mândrie invitația de a expune, de câteva ori, în Bistro de l’Arte ori în foaierul Centrului Cultural Reduta, al Teatrului “Sică Alexandrescu”, la “Galeria albastră” sau chiar la Muzeul “Casa Mureșenilor”. Multe lucrări ale mele sunt, însă, “expuse” în fiecare zi, pe două continente, în colecții particulare.
Într-o lume în care eu merg cu spatele, am închipuit un ansamblu de lucrări numit “În semnul Crucii”. M-am întors la imaginea Catapetesmei și am “deslușit” pentru copiii mei și pentru cine o mai fi avut răgaz să privească, câteva lucrări ce s-ar încadra, oarecum, în ceea ce numim artă cu influențe religioase. Sună tare … abstract. N-a fost lesne să ies din molozul lumii răsturnate, să strig ca în somn, ce am înteles eu din aceasta lume. Și am făcut-o cu teama de a nu greși.

Defapt, n-a fost așa … Odată, la slujbă, am văzut o femeie care-și făcea cruce cu mâna stângă … pentru că doar pe aia o avea.