„Slava Ucraina” … Nu o sa scriu asta.

Dar, in timp ce lucram ceva … am pus pensula jos si m-am gandit cum ar fi acum sa mă văd nevoit sa fug pe usa… Sa nu iau nimic cu mine. Nici patura, nici un borcan de zacuscă, nici pensula si nici albastrul … Nimic. Sa fiu nevoit sa plec de langa ai mei si, poate, sa fim obligati sa alegem cine ramane si cine pleaca.

Nu stiu daca as mai avea Timp sa privesc in urma sa vad cine trage clopotele. Chiar asa, oare ce fel de Timp mi-as lua cu mine, pe al cui ?

Suntem asa de caraghiosi. La Viata am renuntat putin cate putin. La ce mai tineam s-au suit nemerenicii cu bocancii si cu „cererile” lor de c…t. Unde sa fugi ? Credeti ca mamele alea nu au apucat sa se mai intrebe „unde??” … de au ajuns pe aici ? Dar ceilalti … aia răii … unde sa fuga si ce sa ia cu ei ?

Voi nu vedeti ca suntem soareci intr-o roata din aia care nu se mai opreste ?

Care „lider” sau „organizatie” v-au dat voua vreo farama de siguranta ? Nu vedeti ca suntem Noi vs Ei ?

Defapt … nu „suntem”. E fiecare cu „a mă-sii”. Nici macar o injuratura impreuna nu putem sa tragem … d’apoi sa ne rugam impreuna.

Si, in conditiile astea, lumea schimba leii pe euro cu usurinta cu care altii schimba un stapan cu altul.

In permanenta „goana” la care v-au condamnat organizatiile voastre ar trebui sa va obisnuiti cu termenul: „eboşa” … pentru ca ati râs, pe ascuns, de noi, ne-ati dat „afara” sau ne-ti dat „din drum” mai demult, cu picturile nostre, cu tot.

„Tie-ti arde de pictat ?”

Pun pariu cu voi si-L iau martor pe Dumnezeu ca, in clipa asta (!) sunt cel putin trei pictori in Romãnia, in Rusia si in Ucraina … care se intorc din usa ca sa treaca dincolo … de eboşa.

horia