eu nu sunt superstitios

Am sa va arat o lucrare facuta prin 1991, da … secolul trecut. Facusem tot felul de lucruri pana atunci. Foarte putine pentru bani. Pe unele le-am dat celor care si le-au dorit. Pe altele am incercat sa le vand.
… Libraria aia era in drum, cand veneam de la scoala. Ma dadeam cu o statie mai repede jos din troleibuz (asta daca nu ma tarau de ghiozdan altii la coborare) si intram intr-o librarie mica, langa gara. Acolo aveau Albumul (!). Era vorba despre pictorii rusi de la Hermitage – St. Petersburg. Vanzatoarea ma lasa sa ma uit cred ca, la inceput, de mila. Sa stiti ceva … Mama mi l-ar fi luat saraca, asa cum m-a sprijinit si incurajat tot timpul, dar i-ar fi fost si “peste mana”. Ei bine, dupa un Craciun, dupa ce am vandut felicitari “de sezon” in clasa, lui Bunicu saracu’ si dupa ce am inghetat vreo doua dupa amieze in Poiana … m-am dus cu banii pentru Album. Doamna de acolo, la fel de bucuroasa ca mine (!) a zis ca mi-l da tot pe ala, ca altul n-are. Eu asa de fericit eram ca nici nu mai conta. Oricum, Albumul … era al meu mai de demult.

In fine, poate ca e prea dulceaga povestea, dar e adevarata. E o amintire a mea … una din alea din care sunt eu facut. La fel e si lucrarea asta, pe care o vedeti. Atunci, in secolul trecut, a fost vanduta… si, dupa cateva zile, rascumparata. Nu am putut sa o las din mana. Daca as fi superstitios as zice a asa mi-a trebuit. Poate ca astazi (daca eram mai talentat si mai muncitor) as fi fost un pictor faimos, plin de comenzi si de bani.
Na, nu-i nimic.
Eu am ramas cu Iisus restignit pe o scandura veche … desprinsa din dosul tabloului cu Stefan cel Mare, al Strabunicii mele …