L-am cautat pe Ingerul Neamului si l-am rugat sa-mi înlesnească o vorba cu Cel de Sus. Era plin, la El, acolo. Toti vor sa faca ceva, si eu vreau. Unii stiau de el, altii au aflat acolo ca exista si acest inger… M-a masurat din cap pana-n picioare (vazuse mii d’astia ca mine…) si mi-a facut semn sa astept. Astepti mult pe holurile astea. Astepti destul cat sa-ti dai seama ca nu ai ce sa-i mai spui lui Dumnezeu. Ce nu stie El … ce nu poate El ? Ai face cale intoarsa, de rusine si de neputinta, dar poate veni in orice clipa. Si cum ar fi sa te vada, din spate, ca fugi. Astept pe un hol gol, dar care miroase a tamaie si a otava. (Mai bine-l cautam pe Bunicu). Daca l-a chemat, o sa vina. Mai devreme sau mai tarziu, o sa vina. Ce sa-L mai rog, stie deja ? Mai bine ii multumesc pentru ce mi-a dat, pentru talant. Stie si asta.
A venit. I-am cerut o guma de sters. A dat cumva din cap si … a ridicat din umeri …
horia