Joaca lui Dumnezeu

Îmi place să mă uit în lungul apei până dau cu privirea de “mulțimea” trestiilor. Sunt frumoase așa, împreună. Sunt rugăciuni dureroase și înălțătoare la Cer … un maslu al Martirilor. Dacă le asculti, îți dai seama de ce s-au sădit, una lângă alta (adica “împreună” !) … lumânări nestinse vreodată.

Dumnezeu n-a fost copil, El Este … dar n-a “uitat” sa se joace. Așa că a … dublat-răsturnat, în apă, acest “împreună” al trestiilor și al cerului, doar-doar ‘om avea răgaz să îl vedem și noi.
Eu asta vă doresc.
horia

#haisafacem #omanadetara