Martor – „Doamne mântuiește-ne !”

Sunt, în viața mea, câteva clipe pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, aș vrea să nu le uit. Clipe frumoase cu familia mea, cu puii mei … ori cu Părintele Gheorghe, bunicul meu.
Așa am crescut, pe lângă Altar. Apoi m-am făcut „mare” și m-am dus să risipesc averea. Dus-și-întors pe drumul acesta, niciodată ajuns la liman … m-am cutremurat de fiecare dată când am auzit cântarea aceasta: „Osana, osana…” . De fiecare dată îi „văd” pe cei care flutură ramuri de finic, aștern laude și speranțe în calea lui Iisus, la intrarea în Ierusalim… ca peste câteva zile, tot ei, să-L hulească și să-L scuipe pe Drumul Crucii.

Mă amestec printre oameni și mă îngrozesc de schimonoseala sufletului nostru. Caut să scap, dar n-am loc … „nu am om” … Sunt cu o veșnicie mai în spate. Chipuri înveninate, neclintite și crâncene de-a stânga și de-a drepta îmi smulg privirea de la ce știu că e dincolo de ei. Ai fi zis că, după atâta timp, se mai înseninează. Tot sper să le mai treacă din furie, să-și limpezească sufletele, să facă pace. Zăresc un om sprijinit de un alt om. Imi închipui că nu mai putea vedea ce era în jur și îi venea să se facă apă și să se scurgă printre pietrele de pe Cale. Prietenul lui îl îmbrățișează și-l ridică. Judecând după privirile celor din jur … îmi aduc aminte de „Străin am fost și m-ați primit, gol am fost și m-ați îmbrăcat…” Asta trebuie să le înfierbântat privirile și celor din jurul meu.

N-am răzbit. Am ajuns târziu. Am mai văzut coborârea de pe cruce a tâlharului… rămas, parcă, cu mâna agățată în cer. Ultimul … ajunsese lângă Dumnezeu primul, înaintea apostolilor. Din vale se auzea „Baraba, Baraba…” și era război. Trec pe lângă un om care plânge. Doar lacrimile lui, ape din apa cu care Iisus i-a spălat picioarele, își fac loc printre pietrele inghesuite.
Mai jos, un Preot mângâie creștetul unui copil…

… poate că acum câteva zile, când eram copil, m-am dus cu Iisus până la templu. Dar acum sunt „mare” și m-am pierdut … Oh, suflete al meu.

horia

de Florii, aprilie 2023