Dacă ziua mea era în vacanță, nici bomboane cu „tovarașa” n-am mâncat. Să curăț niște ceapă din gradină, la cișmea, în timp ce Bunicu tăia slănină pe masa de sub vișin … pentru mine avea , probabil, impactul unei „petreceri surpriză”. Nu mă plang. Calendarele sunt niște convenții trasate de unii. Nu au puterea Timpului.
(Cel mai tare ma incurcă cei cinci maslini ai pictorului Filip Capsali. Daca nu aflam de ei, cred ca treceam, ca în alte dăți, peste ziua asta.)

Fir-ar ea sa fie… de cifra rotundă

Îmi pare rău că nu îmi ingaduie si mie Dumnezeu sa fac ceva cu adevarat bun si folositor oamenilor, ceva sa le trebuiasca. Am pictat tablouri pentru ca mi-a placut sa o fac, dar apoi imi doream sa le ia oamenii si sa se bucure cu mine de Timpul intors acolo … pentru noi toti. Cu banutii aia mi-am hranit si copiii sau i-am dus sa se scalde, dar pe cei mai multi i-am intors in diferite proiecte. (Cand spui „proiecte” parca fortezi un viitor ideilor tale, dar nu e asa) Asa e si „O mana de Tara”… Va ajunge la sectiunea „eșece”. Cum o sa ajunga si #dintrunlemn (jocul de lemn, brevet romanesc 100%) pe care l-am gandit pentru a nu mai taia tot lemnul din Tara pentru aschii austriece… ci sa cladeasca copiii sau cine se va mai fi jucat cu el … Trepte. Am facut troita „Crucea la rascruce”, „Vera Iconica” ca sa … nu se naruiasca Biserica veche din Budila, unde traia visinul si Bunicul meu. Am muncit enorm, dar cu o bucurie si nadejde pe masura, pentru a face un proiect ca sa nu se sfarame si sa se transforme in vreun „hotel”, o veche Sinagoga. Lumea are, insa, alta agenda si nu vrea sa se complice cu tampeniile mele sau sa le pun vreo „bomba” in vreun desen. Am vrut sa fac o expozitie, cu mai multi, legata de Satul romanesc. Daca s-ar fi gasit unde, nu am avut cu cine. Pana la urma mi s-a spus ca subiectul e desuet. Am ramas sa „expun” pe feisbuc … printre lozinci si promisiuni, printre pisici si buchete de trandafiri, cafele si kebaburi. Nu sunt suparat pe nimeni, dimpotriva. Eu sunt necajit ca nu ma rabda Dumnezeu si pe mine si nici minte destula nu mi-a dat ca sa inteleg ce am gresit.
…
Asa m-as întinde putin in iarba, sa ma odihnesc … dar nici asta nu pot …

Tot timpul mi-a placut sa spun ca „am cinci ani”. Acum i-am pus un mare „zero” in coada. Ca unui copil care fuge de-un cerc. Asa m-a prins asta, intr-o rână… …cu beciul plin de lucrari mucegăite, cu unii clienti care imi spun „maestre” sau altii care nu ezita sa-mi traga „teapa”. Cu tablouri facute intr-un concediu pentru care trag un an de zile si pe care le strang la o adresa care nu e a mea … Fara sa pot merge intr-o Biserica, sa ma rog, si sa nu-mi vina in cap toate zoaiele de probleme si neputinte ori … fara sa-mi pot lua gandul de la Tara mea si de la Oamenii care s-au jertfit cu adevarat pentru Ea…
… pentru ca nu pot altfel !

Lumea o sa se repeada sa-mi ureze „La multi ani” fara sa fie in stare sa-mi spuna ce sa fac cu ei … in timp ce eu am nevoie doar de Nadejde … si strig ca in somn, fara glas, atarnat intre zidurile sfarmicioase ale unei Biserici si ale unei Sinagogi.

… sunt bine, sunt cum sunt eu …

horia

#haisafacem #dintrunlemn #esece sau #omanadetara